Fata de alte campanii electorale din trecut, campania pentru alegerea presedintelui din toamna/iarna anului 2009 a fost marcata de evolutia new-media, internetul avand o cota importanta la impartirea bugetelor de publicitate si marketing. Agentiile nu s-au limitat doar la campanii publicitare clasice (bannere) si la promovare contextuala cost-per-click prin Google, ci au lansat site-uri special dedicate discreditarii contracandidatilor. Asa au aparut site-uri precum www.mirceageoana.tv, www.pemarecuel.ro si www.televizorulpresedinte.ro, promovate atat prin intermediul solutiilor publicitare de la Google, cat si prin site-uri de video-sharing (in special YouTube) si prin “activistii” de partid specializati in propagarea mesajelor pe forumuri, Yahoo Messenger sau retele sociale.
Campania 2009 a insemnat si o prezenta mai puternica a mesajelor video pe internet, chiar si spoturile video ale candidatilor fiind mai vizualizate pe internet decat la TV, pe anumite segmente de public. Mai mult, la TV au fost preluate multe mesaje “amuzante” de pe internet, tocmai in scop de divertisment. Online s-au promovat diversi candidati, in special Traian Basescu (PD-L) si Crin Antonescu (PNL), urmati in plan secund de Sorin Oprescu (independent) si Mircea Geoana (PSD), din punct de vedere al vizibilitatii pe internet. Campania PD-L a fost mai intensiva inainte de cele doua zile ale alegerilor (turul I si turul II), cu promovare intensiva in mai multe retele de site-uri precum cea a ARBOinteractive.
Surse din piata mentioneaza faptul ca partidele nu au alocat bugete mari pe online, raportat la ratecarduri, profind si de realitatile economice - volumul general scazut al publicitatii pe internet si discounturile semnificativ mai mari, comparativ cu anii trecuti. Astfel, au existat campanii platite chiar si cu 1 euro pentru 1000 de afisari de bannere, in cazul campaniilor foarte intensive. Costurile pentru publicitatea cu plata la click au variat in functie de conditii - publicitate text sau banner display - insa in general se estimeaza ca nu au depasit 30 de eurocenti per click.
Campaniile online s-au bazat si pe entuziasmul sustinatorilor partidelor, foarte multe persoane implicandu-se exclusiv din pasiune in raspandirea unor mesaje online, in favoarea unui candidat sau in defavoarea unui altui candidat. In plus, un alt element ce a ajutat promovarea gratuita pe internet a fost atingerea laturii de divertisment cu personaje politice: atat site-urile “anti-candidat”, cat si filmuletele amuzante ce parodiaza cate un candidat au fost “imprastiate” online, de la un utilizator la altul, chiar si de catre persoane dezinteresate politic, dar care au dorit sa impartaseasca prietenilor respectivele executii amuzante.
In afara internetului, publicitatea care a acaparat cea mai mare parte din bugetele partidelor (cele oficiale si cele neoficiale) a fost reprezentata de outdoor, zona unde s-au dus cele mai intense batalii si unde probabil nu a existat candidat care sa nu se expuna macar putin. Asa s-a ajuns ca unele intersectii din orasele mari sa fie impanzite cu mesaje electorale amestecate, iar cate doi candidati sa fie “colegi de stalp”.
O particularitate a acestei campanii electorale a fost construirea - in toate mediile - a mesajelor negative, tendinta accelerata inainte de turul al doilea al alegerilor. Astfel, mesajele anti-PSD / Mircea Geoana si anti-PD-L / Traian Basescu au depasit in “popularitate” clasicele mesaje electorale, prafuite in lipsa de idei cu adevarat creative, care sa poata determina schimbarea intentiei de vot. Marketingul electoral a determinat astfel o alegere a “raului mai mic”, campaniile fiind de multe ori “in oglinda”: “gasca” lui Traian Basescu fata in fata cu “gasca” lui Mircea Geoana. Fiecare echipa a cautat asadar sa indice ca lupta nu este una “om la om”, ci o lupta de partid, de interese, de oameni din spatele candidatului-marioneta.
Campaniile electorale au inclus si promovare print, in publicatii locale si nationale, dar si marketing direct (pliante si interactiune directa prin manifestari electorale si in jurul corturilor electorale stradale) si mai putin radio. Costurile reale ale campaniei electorale pot fi doar estimate in zeci de milioane de euro, insa nu pot fi identificate exact, mai ales datorita confidentialitatii majoritatii contractelor si din cauza suspiciunilor privind utilizarea unor sume foarte mari “la negru”, fara factura, fara dovezi. O campanie (online, outdoor, print, TV, radio) foarte importanta de mentionat datorita caracterului particular al acesteia a fost campania din jurul www.spunesitu.ro, o campanie lansata cu doua luni inainte de inceperea perioadei de campanie electorala, campanie aparent sociala ce ulterior s-a transformat intr-un sprijin direct al platformei candidatului PNL, Crin Antonescu, o campanie coerenta si bine pusa la punct.
Cand ne doream crestere pana la nivelul UE, salarii mai mari si demnitate europeana, ne-am trezit ca ne multumim si cu o conservare a situatiei drept o varianta optimista chiar, in contextul in care lucrurile se clatina rau de tot. Si pe online se clatina, evident, destul de rau, si nu este de la browser si nici de la serviciile de internet.